• Cum (aproape) am ajuns navigatoare auto
    concursuri

    Cum (aproape) am ajuns navigatoare auto

    M-am visat la volan. Eu, care n-am condus niciodată și nu mi-am exprimat dorința de a face așa ceva nici măcar în glumă. Conduceam spre Pipera, unde mă angajasem la o corporație. Veneam de la trei sute de kilometri ca să lucrez la cea mai tare firmă dintre toate. În mașina mea deja depășită (se pare că în vis aveam mașină și carnet de vreo zece ani), fără un sistem de navigație modern. Când eram pe la jumătatea drumului, observ un nene la autostop. Se făcea că în vis legea permitea să iei autostopiști și că eu eram foarte curajoasă și mai ales aveam încredere în oameni. Și am oprit.…

  • Dintele, dovleacul și zâna cea bună
    concursuri

    Dintele, dovleacul și zâna cea bună

    Recent, în miez de noapte, am primit un mesaj de la cea mai bună prietenă a mea: S-a întâmplat o tragedie! Și, pentru că trecuseră deja câteva  minute și nu mai venea continuarea, i-am trimis la rându-mi mesajul cu întrebarea: Ce s-a întâmplat? Au urmat alte minute de așteptare. Nimic. Am luat telefonul și am trimis mai multe semne de întrebare: ??? Adică, în traducere liberă: Spui odată ce s-a întâmplat că mă exasperezi! A catadicsit să îmi răspundă: Mi s-a rupt un dinte. Te doare? Nu. Dar se vede oribil. Din punctul meu de vedere, nu era chiar o tragedie. Sigur, nu este cel mai plăcut lucru din lume să…

  • Sus în deal e o casă...
    concursuri

    Sus în deal e o casă…

    Sunt unul dintre miile de copii ai României care au crescut cu cheia de gât, printre betoane, dar care își petreceau vacanța mare la țară, la bunici. Cât despre acele vacanțe în care evadam de la oraș cu mare nerăbdare și care treceau atât de repede (vorba cântecului: Ce mică-i vacanța mare!), îmi amintesc și acum cu nostalgie. Fiecare zi era nouă, deloc asemănătoare cu cea anterioară, trăiam într-o continuă aventură în care orice era posibil. Oh, Doamne, și ce libertate aveam… Libertatea de a alerga unde vedeam cu ochii în spațiile largi, de a ne urca în copaci și de a mânca din fructele lor dulci și zemoase, de…

  • Dragoste la prima vedere
    concursuri

    Dragoste la prima vedere

    S-a întâmplat acum un an, dar parcă nu un an a trecut, ci doar o clipă. Așa se întâmplă când iubești și când ești iubit: timpul se comprimă, devine subiectiv și aproape neîncăpător pentru o iubire mare și adevărată. Înainte să începem cu începutul, politicos ar fi să ne prezentăm: suntem o pereche de pantofi sport bărbătești Converse, mai exact teniși Chuck Taylor All Star. Iar  în ziua în care a început totul, am simțit o vibrație anume și că ziua aceea avea să fie diferită de oricare alta din viața noastră. Până atunci, rutina noastră fusese neschimbată – nu făceam altceva decât să așteptăm să fim aleși și mai vorbeam…

  • Sărbători... conectate
    concursuri

    Sărbători… conectate

    Anul trecut, în pragul sărbătorilor de iarnă, iubitului meu i s-a năzărit să-mi facă un cadou care să ne țină mai la gura sobei, așa: un abonament Netflix, despre care ne povesteau toți prietenii de câțiva ani deja, și un smart TV. Urma să vedem cele mai noi și mai populare seriale, filme din toate timpurile, numere de stand up comedy (preferatele mele) și alte producții video care au pus stăpânire pe viața socială a abonaților la serviciile de streaming online. Mai precis, au desființat-o. „Binge watching îi zice, iubito! Deja am o listă lungă de seriale pe care le vom urmări doar cu pauze scurte pentru mâncat și… dormit.”…

  • Like a star
    concursuri

    Like a star

    Penultima mea descindere în capitală s-a petrecut acum cinci ani. Când am aflat că firma la care lucram pe atunci organizează un eveniment și că acesta avea să se țină la București, mi-am zis: Wow, merg la București! Nu că nu mi-ar fi plăcut destul de mult în orașul în care trăiam și munceam, dar, în mintea mea, Bucureștiul rămânea București. M-am pregătit pentru acea plecare de parcă urma să plec nu din oraș, ci într-o altă dimensiune. Am răscolit dulapul cu haine și dintr-o dată nimic nu îmi mai venea, nimic nu mai era suficient de bun, toate ținutele mele mi se păreau… ce să mai, old fashion. Și…

  • Din jurnalul unei ștampile autotușante
    concursuri

    Din jurnalul unei ștampile autotușante

    Azi a fost, ca de obicei, o zi foarte plină. Sincer, ar trebui să mă simt epuizată, dar cumva nu sunt, poate și pentru că rezerva mea de tuș îmi dă de fiecare dată un plus de energie. Cu o noapte înainte, am căzut într-un somn profund, fără vise, pe biroul cu suprafață de piele. Prezența celorlalte obiecte din preajmă nu mi-a tulburat deloc somnul. Am auzit, înainte să adorm, cum foile de hârtie care se odihneau lângă mine suspinau ca într-un foșnet când vântul intră pe geamul deschis, am mai văzut o umbră care m-a înfiorat puțin și nici acum nu îmi dau prea bine seama ce era, dar…

  • Cum și a recăpătat vecinul meu încrederea
    concursuri

    Cum și-a recăpătat vecinul meu încrederea

    O poveste despre traduceri medicale Cu ceva timp în urmă, vecinul meu de palier (sau, mai exact, vecinul a cărui ușă de apartament se află aproape lipită de a mea) m-a sunat surescitat: „Poți să vii câteva minute până la mine?” Nu era prima oară când se întâmpla să mă sune, hodoronc-tronc, în miezul zilei. Pentru că știa că lucrez, ca și el, de acasă, nu considera că este un deranj prea mare să mă întrerup din ceea ce făceam și să dau fuga în apartamentul lui. Ba, dimpotrivă, considera că, în calitate de unic vecin de palier, se simțea îndreptățit să îmi solicite prezența ori de câte ori se ivea…

  • Dacă aș fi fost doctor în frumusețe...
    concursuri

    Dacă aș fi fost doctor în frumusețe…

    Cam pe la douăzeci și cinci de ani au început problemele mele cu pielea. Brusc. Fără vreun avertisment prealabil, fără niciun semn anterior. Pur și simplu, am observat o roșeață infimă pe obrazul drept, în apropierea nasului. M-am mirat, m-am gândit că o fi ceva trecător și mi-am văzut de ale mele. Deh, ca la douăzeci și cinci de ani. După o săptămână, roșeața era la locul ei. Persista și rezista. Nimic nu părea să o perturbe: nici ritualul meu de îngrijire a pielii, nici expunerea la soare sau la vânt. Era ca o entitate de sine stătătoare, cu propria sa viață, chiar voință. Părea ceva care nu avea legătură…

  • Primul meu city break low cost
    concursuri

    Primul meu city break low cost

    Am un prieten care, din când în când, îmi dă raportul, fără să i-l cer, prin ce locuri a mai fost. La început l-am ascultat cu o ureche și i-am pus o serie de întrebări mai mult din condescendență, fără un interes real: „Da, și zici că ți-a plăcut? Câte zile ai stat? Aha, și zici că ești foarte mulțumit de preț… Da, sună interesant…” Și cam aici se oprea conversația în legătură cu vacanța lui ieftină cea mai recentă. Adevărul este că prietenul în cauză pleacă în vacanțe mai des decât mă duc eu la supermaketul din colț. Pe undeva, cred că îl invidiam puțin pentru că găsise o…