Să fi fost anul de grație 2008 când una dintre prietenele mele s-a hotărât să facă marele pas – să se căsătorească. M-am bucurat – așa cum era și firesc – pentru ea, m-am bucurat și când am primit invitația la nuntă, însă, când am citit-o, toată bucuria mea s-a spart ca un balon de săpun. Pe invitație era trecută, negru pe alb, ținuta pentru preafericitul eveniment: rochie neagră pentru doamne, smoking negru pentru domni. Am inspirat și am expirat de câteva ori, apoi mi-am spus mie însămi: Hai, că va fi bine! După această scurtă și necesară îmbărbătare, am sunat o prietenă comună, care la rândul ei era invitată…