concursuri

Din jurnalul unei ștampile autotușante

Azi a fost, ca de obicei, o zi foarte plină. Sincer, ar trebui să mă simt epuizată, dar cumva nu sunt, poate și pentru că rezerva mea de tuș îmi dă de fiecare dată un plus de energie.

Cu o noapte înainte, am căzut într-un somn profund, fără vise, pe biroul cu suprafață de piele. Prezența celorlalte obiecte din preajmă nu mi-a tulburat deloc somnul. Am auzit, înainte să adorm, cum foile de hârtie care se odihneau lângă mine suspinau ca într-un foșnet când vântul intră pe geamul deschis, am mai văzut o umbră care m-a înfiorat puțin și nici acum nu îmi dau prea bine seama ce era, dar m-am îmbărbătat: Hei, ești o ștampilă Printer R 12, nu ai de ce te teme!

Dimineață devreme, a început agitația. Foile de lângă mine au dispărut brusc, stiloul la fel. Știam că în scurt timp urma ca și eu să fiu ridicată în aer, apoi apăsată pe una dintre foi. Recunosc, îmi place jobul meu și, fără modestie, consider că excelez în el. Dacă reflectez mai bine, este mai mult decât un job, este o vocație. De altfel, pentru asta am fost construită de Colop, acesta este scopul meu: să las ceva în urma mea. Este deja un vis împlinit. Să știu că sunt importantă, că joc un rol decisiv în viețile atâtor oameni.

De câte ori am ocazia, mă uit la hârtia pe suprafața căreia las o parte din mine. Este necesar să stabilesc un minim contact cu ea pentru ca foaia să accepte tacit atingerea mea, care este întotdeauna la fel: caldă și rotundă. Hârtia este ca o oglindă care îmi reflectă frumusețea și perfecțiunea, și știu că întotdeauna va fi așa. Probabil că în această lume diversă există milioane de alte ștampile printer, autotușante, datierepersonalizate, rotunde, cu mâner roșu și, cu toate acestea, mă simt unică și irepetabilă, cu o misiune specială. Poate că încrederea aceasta pe care o eman mi-a fost inoculată de producător, nu știu, sau poate de mâna care mă ridică în aer cu atâta delicatețe și care mă ajută să îmi duc menirea până la capăt.

 Mă întorc la ziua de azi. Cu ajutorul meu, au fost ștampilate opt foi de diagnostic medical, două noi contracte, zece chitanțe și zece facturi.  M-am odihnit puțin, undeva în jurul prânzului, și m-am reîntors la treabă cu forțe proaspete. Cât îmi place ceea ce fac! Am așa un sentiment de mândrie când mă gândesc câte persoane consideră că sunt un semn de netăgăduit al autorității și al profesionalismului! Datorită mie, acele documente capătă importanță; datorită mie, nimic nu este pus sub semnul întrebării.

A mai trecut o zi plină de satisfacții profesionale. Mă odihnesc pe birou, în întuneric, și reflectez înainte să adorm: Ce sentimente te încearcă, R 12? Ce simți acum, la sfârșitul unei noi zile în care ți-ai făcut datoria? Îmi dau prompt răspunsul: Fericire!

De-acum pot adormi liniștită. Mâine o iau de la capăt, cu același elan , cu același zel, cu aceeași bucurie. Cu sentimentul că și datorită mie se mișcă lucrurile în această lume.

Articol scris pentru concursul de blogging creativ SuperBlog 2016.

Sursa foto: colop.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.