Like a star

Penultima mea descindere în capitală s-a petrecut acum cinci ani. Când am aflat că firma la care lucram pe atunci organizează un eveniment și că acesta avea să se țină la București, mi-am zis: Wow, merg la București! Nu că nu mi-ar fi plăcut destul de mult în orașul în care trăiam și munceam, dar, în mintea mea, Bucureștiul rămânea București.

M-am pregătit pentru acea plecare de parcă urma să plec nu din oraș, ci într-o altă dimensiune. Am răscolit dulapul cu haine și dintr-o dată nimic nu îmi mai venea, nimic nu mai era suficient de bun, toate ținutele mele mi se păreau… ce să mai, old fashion. Și iată-mă dând iama prin magazinele de fițe de la mall în căutare de fuste, topuri, jeanși, rochii, genți, pantofi… Dăduse strechea în mine, nu alta!

Mă vedeam în cele trei zile, cât aveam să fiu plecată, fâțâindu-mă în pantofii mei eleganți pe străzile Bucureștiului, intrând în cafenele șic, dansând în vreun club select. Și apoi, mai era ceva important pentru mine – urma să stau la hotel. Deja mă vedeam lăfăindu-mă într-un pat imens, mâncând delicatese și mergând la Spa în București.

Cum a fost în realitate? Când ajungi undeva și după o jumătate de oră ți-ai dori să fii acasă, atunci cu siguranță nimic nu este cum ar trebui să fie. Cam asta mi s-a întâmplat mie. Cei câțiva colegi din firmă și cu mine, care avusesem uriașul privilegiu să fim aleși pentru acest eveniment, am fost cazați într-un… hostel dintr-un cartier deloc aproape de centru și al cărui nume nu îl mai știu. Am stat câte patru în aceeași cameră, în paturi suprapuse și am folosit aceeași toaletă. În schimb, șefii noștri erau cazați la un hotel din buricul târgului, unde trebuia să fim prezenți și noi, ăștia mititei din firmă, pentru că tot acolo era și sala de conferință. A, și ar mai fi ceva! Era un frig de crăpau pietrele, astfel că ținutele mele au zăcut pe fundul geamantanului împachetate, iar eu arătam încotoșmănită în ultimul hal. Nu mi-a mai trebuit nimic, nici  fâțâială pe străzi, nici cafenele, nici cluburi. Eram atât de înfrigurată și de tracastă de condițiile de cazare și de program, încât ajunsesem să număr orele până aveam să fiu din nou acasă.

Acum o lună, primesc vestea că noua firmă la care lucrez m-a selectat pentru un eveniment corporate în București. Mi-am zis: Oh, nu! Not again! Colegii treceau pe lângă mine și îmi aruncau zâmbete forțate: Norocoaso! Numai norocoasă nu mă simțeam! Nu îmi păsa că la eveniment aveam să îi cunosc pe partenerii din străinătate, că urma, cum s-ar zice, să mă mișc într-un cerc select. Eram mai mult ca sigură că voi sta într-un hotel ca vai de el. Mi-am făcut bagajul fără nicio tragere de inimă și am tras după mine ușa garsonierei în care locuiesc, cu o mână atât de grea, de parcă brusc aveam plumb în ea.

După câteva ore, eram în Bucureștiul care îmi înfierbântase imaginația cu cinci ani în urmă. Mașina în care eram a oprit lângă un hotel. Am aruncat un ochi spre el, convinsă fiind că este hotelul în care voi veni strict pentru eveniment. Mi s-a spus că am ajuns la destinație. Eram confuză. Cum adică la destinație? Hotelul acesta elegant Arc de Triomphe urma să fie, pentru câteva zile, casa mea? Imposibil! Trebuie să fie o greșeală la mijloc!

Nu era nicio greșeală! Aveam cameră la Arc de Triomphe! Totul în acest hotel boutique de lux mi-a tăiat respirația: spații amenajate cu rafinament, mobiler din lemn masiv, obiecte decorative care completau atmosfera, dându-i, dacă mai era nevoie, o notă suplimentară de stil și eleganță. Abia acum eram cu adevărat propulsată într-o altă dimensiune. Oh, iar patul în care am dormit… era uriaș, acoperit cu cearșafuri din bumbac egiptean din care nu îmi venea să mă mai ridic dimineața și în care nu știam cum să ajung cât mai repede seara.

Nu aveam cuvinte! Plecasem fără așteptări, plină de îndoială, iar acum eram ca într-un vis frumos din care nu voiam să mă mai trezesc… sau ca un film în care aveam rolul principal… Da, mă simțeam ca un star! Superlativ este cuvântul care nu cred că reflectă în totalitate ceea ce am trăit în Hotel Arc de Triomphe. Serviciile oferite de hotel au fost impecabile: de la cazare, sală de conferință, restaurant, și nu în ultimul rând, Spa. Dacă aș fi nevoită să spun ce mi-a plăcut cel mai mult, mi-ar fi imposibil. Pentru că mi-au plăcut foarte mult camera mea și patul în care am dormit cu nasul în perna nonalergenică, dar și faptul că am avut acces la Spa cu saună și jacuzzi, masaj corporal, restaurant cu specialități medietaraneene, sală de conferință în care nicio clipă nu am avut senzația că timpul trece greu, dimpotrivă, prea repede. Și chiar a trecut prea repede!

Am ajuns, fără să mă aștept la acest lucru, în cea mai bună locație pentru evenimente din București, pe care, de acum încolo, o voi recomanda tuturor celor care vor să organizeze evenimente corporate, dar și celor care caută cazare în București la cele mai înalte standarde.

Mă bucur că am reușit și să ies în împrejurimile hotelului, să mă bucur de o plimbare pe șoseaua Kiseleff și în parcul Herăstrău. Am stat pe bancă în fața Ateneului și am vizitat Muzeul Colecțiilor de Artă. Nu am reușit să le cuprind pe toate. Cât despre cluburi, cafenele și alte locuri publice… Cine mai avea nevoie de ele după experiența de la Hotel Arc de Triomphe? Poate cu altă ocazie.

Da, de această dată, alegerea în ceea ce privește atât cazarea la București, cât și locația evenimentului corporate, a fost mai mult decât inspirată. A fost perfectă!

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2016.