Dacă aș fi fost doctor în frumusețe…
Cam pe la douăzeci și cinci de ani au început problemele mele cu pielea. Brusc. Fără vreun avertisment prealabil, fără niciun semn anterior. Pur și simplu, am observat o roșeață infimă pe obrazul drept, în apropierea nasului. M-am mirat, m-am gândit că o fi ceva trecător și mi-am văzut de ale mele. Deh, ca la douăzeci și cinci de ani.
După o săptămână, roșeața era la locul ei. Persista și rezista. Nimic nu părea să o perturbe: nici ritualul meu de îngrijire a pielii, nici expunerea la soare sau la vânt. Era ca o entitate de sine stătătoare, cu propria sa viață, chiar voință. Părea ceva care nu avea legătură cu mine, eu fiind un soi de suport organic al ei. Și au mai trecut câteva săptămâni. Eu am rămas aceeași, pata de roșeață nu. Probabil se simțea prea bine, găsise un mediu mult prea propice ca să nu se extindă, să se dezvolte. Drept urmare, nu doar că din infimă devenise supărător de vizibilă și de prezentă, însă a apărut sora ei geamănă, pe obrazul celălalt. Mai mult ca sigur că se plicitisise singură și din această plictiseală a făcut cumva să apară soră-sa. Na, e altceva să ai cu cine să vorbești, să mai schimbi o impresie, cum ar fi, despre calitatea pielii pe suprafața căreia exiști, să faci planuri cum ar fi să trăiești într-o adevărată comunitate a petelor roșii risipite pe nas, bărbie, sprâncene, frunte, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat.
Când a apărut surata roșie (sau vecina sau ce-o fi fost ea) a primei pete roșii, am luat decizia să merg la dermatolog. Mi-a pus un diagnostic, mi-a dat un unguent, mi-a dat chiar și niște pastile. Atât unguentul cât și pastilele aveau efecte secundare pe care le-am resimțit din plin. Am oprit tratamentul. Pe durata lui dispăruseră petele care nu au mai apărut o perioadă bună de timp.
Simțind că a trecut orice pericol, petele roșii au reapărut. Mai întâi sfioase și sporadic, apoi tot sfioase, dar permanent. Am luat-o din nou spre alt dermatolog. Ce să spun, impresie grozavă! Tratament ultrarevoluționar, nou-nouț și alt diagnostic, desigur. Am plecat după numai o consultație cu brațele pline de creme, cremuțe, dăduse norocul peste mine să dau peste o asemenea comoară la un preț exorbitant. După o săptămână de creme și cremuțe aplicate pe piele, petele mele nu au mai suportat să le năclăiesc în ingrediente secrete de la Marea Moartă și s-au revoltat, creând o armată puternică de pete pe ambii obraji.
Am oprit și de data aceasta tratamentul. Fața mă ustura, îmi pulsa, eram frustrată și iritată la propriu și la figurat. Alte drumuri luate la picior după ce petele au bătut în retragere. La cine am fost? La medici alopați, la naturiști, acupuncturiști. Fiecare cu alt diagnostic, cu alt tip de tratament și cu prețuri ridicol de mari. La cine mai rămăsese să mă duc în disperare de cauză? La practicanții de magie albă sau neagră care să îmi despice vreo găină vie pentru a-mi ghici diagnosticul, care nu era cu adevărat un diagnostic, ci un blestem aruncat asupra mea de un dușman de moarte.
Rațiunea a învins și am luat calea farmaciilor. Am testat atâtea produse încât devenisem specialistă în creme de față. Cheltuiam lunar sute de lei pentru a-mi ține în frâu problema. Mi-am schimbat dieta, am renunțat la anumite alimente, am băut cei doi litri de apă recomandați zilnic. Toate eforturile mele dădeau rezultate pentru un timp. Și iar trebuia să o iau de la capăt cu alte creme și cu scheme de îngrijire din ce în ce mai complicate.
Tot ceea ce îmi doream era să existe pe piață un produs care să corespundă nevoilor mele. Observasem în jurul meu foarte mulțe persoane care se confruntau cu ceea ce mă confruntam și eu. Îmi spuneam că este imposibil să nu se gândească cineva să fabrice măcar un produs eficient. Ajunsesem în punctul în care mă imaginam pe mine ca pe un doctor în frumusețe, concepând un produs farmaceutic și rezolvând astfel problema milioanelor de oameni. Știam ce calități ar fi trebuit să întrunească produsul meu și ce rezultate ar trebui să aibă: în primul rând, să fie pentru piele sensibilă cu roșeață și scuame (exact tipul meu de piele în anumite zone), să conțină ingrediente care să neutralizeze petele roșii și pielea descuamată, să îmi protejeze pielea și, în același timp, să îi redea frumusețea. Ba, mai mult, să existe un bun raport calitate – preț. Eram sigură că un astfel de produs sigur, calitativ, accesibil ca preț, ar înfrumuseța fața… lumii.
Din fericire, nu trebuie să fac eu niciun demers în acest sens și, tot din fericire, ideea nu a rămas la nivel de utopie. Specialiștii Gerovital au pus-o deja în practică, lansând nu un singur produs, ci o întreagă linie de produse pentru toate tipurile de piele și de păr: gama Gerovital H3 DERMA+ Prof. Dr. Ana Aslan, prima linie de produse dermatocosmetice creată în colaborare cu specialiști din domeniul sănătății. Și totul la prețuri excelente.
Ceea ce îmi rămâne mie de făcut este să opresc lupta după atâția ani, să spun fără niciun regret adio petelor roșii și pielii descuamate, și să mă bucur de un produs inovativ creat special pentru problema mea și a atâtor persoane. Pentru că orice s-ar spune, secretul frumuseții constă într-o piele sănătoasă, iar o piele sănătoasă contribuie decisiv la o stare de bine.
Și ar mai fi ceva de adăugat… Acum câțiva ani, eram în Germania, într-un magazin cu produse cosmetice. Pe rafturile pline cu branduri renumite, mi-au sărit în ochi cosmeticele Gerovital. Mi-am exprimat uimirea că ele există pe acele rafturi. Mi s-a răspuns: Cosmeticele Gerovital sunt la mare căutare aici. Sunt preferatele nemțoaicelor. Știam că, dacă în Germania un brand este apreciat și cumpărat, înseamnă că el a trecut cele mai riguroase filtre de selecție. Pentru mine a fost un motiv de mândrie că un produs românesc de calitate a reușit să pătrundă și să reziste nu doar pe o piață competitivă și exigentă, ci și în inimile cumpărătorilor, alții decât cei români.
Articol scris pentru concursul SuperBlog 2016.
Sursa foto: farmec.ro
