Bătrâneţea, bat-o vina! (II)

”Această bătrână din imagine…” În acest mod era prezentată o doamnă cu vârsta de 50-55 de ani într-o ştire despre asiguraţii medicali care nu au intrat în posesia cardului de sănătate. Din păcate, limbajul  inadecvat folosit în jurnalele autohtone (şi nu numai) sufocă spaţiul public. Atunci când se vorbeşte despre persoane de vârste diferite acestea devin: fata, băiatul, bătrânul, bătrâna, omul de rând/omul obişnuit/omul de pe stradă. Este inacceptabilă folosirea unui astfel de limbaj care frizează vulgarul şi consider că este mai mult decât necesară o ajustare a acestuia. Cât de greu poate fi ca în loc de fata să se folosească adolescenta sau tânăra (în funcţie, evident de vârstă), în loc de băiatul – adolescentul, tânărul, în loc de bătrână/bătrân – doamnă/domn în vârstă de… ? Sau pur şi simplu, să se folosească expresia:  persoană/persoane de genul…, în vârstă de… dacă trebuie neapărat să fie pomenite aceste detalii. Din păcate, constat cu neplăcere o sustragere (intenţionată sau nu) din zona minimei decenţe, situaţiile de viaţă şi persoanele care trec prin ele fiind duse în zona de spectacol mediatic, într-un derizoriu de-a dreptul tragic.

În rândurile care urmează mă voi referi la ceea ce înseamnă de fapt, bătrâneţea din punct de vedere psihologic. De-a lungul timpului, specialiştii au împărţit în etape stadiul de bătrâneţe (vârstă înaintată sau senescenţă). De exemplu, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a făcut următoarea etapizare: 66-75 de ani reprezintă bătrâneţea timpurie sau stadiul de trecere spre bătrâneţe; 78-85 de ani reprezintă bătrâneţea medie sau bătrâneţea propriu-zisă; de la 85 de ani în sus reprezintă marea bătrâneţe, vârsta foarte înaintată sau stadiul longevivilor.

De asemenea,  s-au mai făcut şi alte etapizări care au avut ca punct de pornire vârsta pensionării: bătrâneţea timpurie, de la 65 la 74 de ani; bătrâneţea avansată după 74 de ani. După cum se observă, etapizările încep în jurul vârstei de 65-66 de ani care reprezintă, de fapt, trecerea spre bătrâneţe. Ba, mai mult, există autori care împart astfel stadiile bătrâneţii: tranziţia spre bătrâneţe (65-70 de ani); prima bătrâneţe (70-80 de ani); a doua bătrâneţe (80-90 de ani); marea bătrâneţe (peste 90 de ani).

Dacă unii oameni sunt angoasaţi şi nefericiţi că îşi încetează activitatea profesională (fapt ce poate duce la o traumă generatoare de tulburări psihice), alţii dimpotrivă sunt nerăbdători să intre în această etapă de viaţă tocmai pentru că se gândesc că vor fi liberi să îşi pună planurile în aplicare. Atitudinea cu care sunt privite începutul bătrâneţii şi pensionarea ţine de personalitatea anterioară a celui în cauză, de profesie şi de mediul în care şi-a exercitat-o.

Cele mai evidente caracterisitici ale bătrâneţii sunt: încetarea activităţii profesionale, fapt ce modifică fundamental existenţa persoanei vârstnice; transformarea activităţii familiale în tip principal de activitate: reducerea progresivă a relaţiilor sociale care sunt înlocuite de cele familiale; regresia generală şi starea de sănătate deteriorată cauzată de bolile degenerative.

Bătrâneţea este o stare care nu este trăită de toţi oamenii la fel întrucât declinul fizic şi psihic este condiţionat de o serie de factori subiectivi (ce decurg din particularităţile existenţei personale), anatomo-fiziologici (care se referă la sănătatea şi rezistenţa biologică a organismului şi în special a sistemului nervos) şi de mediu (care se referă la factorii socio-culturali ce influenţează conservarea proceselor intelectuale prin stimularea şi exersarea lor de-a lungul vieţii).

Foarte multe persoane vârstnice declară că se simt ca în tinereţe, pline de energie şi de vitalitate. Vârsta înaintată nu este deloc o piedică în calea unei vieţi active. Importantă este menţinerea motivaţiei de a trăi, a interesului pentru ceea ce se petrece dincolo de spaţiul personal, adică pentru viaţă şi semeni. Atunci când o persoană vârstnică este scoasă din singurătate, inactivitate şi dezinformare bătrâneţea nu mai este nici un blestem, nici o povară. Până la urmă, dincolo de orice, atât tinereţea cât şi bătrâneţea sunt o stare de spirit.