A trecut și nebunia lunii decembrie. Am stat cât de mult am putut închisă în casă din cauză de aglomerație, de petarde, de urât de București în această perioadă. M-am îmbâcsit cu colinde lălăite la tv, insuportabil de ascultat atât de multe zile și de emisiuni cu parapsihologi, numerologi, astrologi, catastrofologi care mai de care mai agramați, cu limbi poticnite în cuvinte inexistente, cum ar fi empatat, care se voia a însemna empatizat. Din păcate, moderatorii nu făceau nici ei notă discordantă.

M-am refugiat cât de mult am putut în Netflix și alte activități relaxante, că deh, eram într-un soi de dolce far niente, încercând să fac abstracție de potopul de previziuni sumbre sau mai puțin sumbre pentru 2018. Deci, a trecut 2017, am intrat în 2018 și au luat-o de la capăt cu previziunile pe zodii, pe numere de destin, de țară, de nu mai știu ce. O avalanșă de neoprit. Și când credeam că nu se poate mai mult de atât, a venit Boboteaza și am revăzut aceleași imagini știute și paraștiute: cozi la biserici, îmbulzeala obișnuită pentru un PET cu apă sfințită, aghiazma mare sau așa ceva, care o bate pe aghiazma mică în efecte.

Valorile noastre spirituale sunt un melanj de credințe păgâne, amestecate haotic cu dogme religioase, superstiții și, vezi Doamne, tradiții strămoșești. Suntem ignoranți, dar pedalăm excesiv pe creștinismul cu care ne împăunăm de câte ori avem ocazia. Iar emisiunile tv dau apă la moară obscurantismului.

Și, apropo, mulți dintre cei care se îmbulzeau să prindă aghiazma cea dătătoare de sănătate habar nu aveau care este semnificația sărbătorii de Bobotează.

Mi-aș dori pentru 2018 progres, civilizație, să redescoperim să fim umani unii cu ceilalți.Sunt dorințe mici, dar cu efecte mari. Păcat că aghiazma nu conține și aceste virtuți. Ce bine ne-ar prinde!

 

Categorii: social

Lasă un răspuns