-
Mătușa și prima sa experiență culinară chinezească
Am o mătușă în vârstă pe care o mai sun din când în când. De fiecare dată primesc același reproș, că nu vreau să o vizitez niciodată, iar eu îi fac aceeași promisiune pe care nu o pot ține: că o vizitez cu prima ocazie. Pentru că ultima noastră conversație telefonică mi-a reactivat sentimentul de vinovăție, mi-am zis: Chiar așa am ajuns, să nu pot să îmi rup o oră din viață ca să îi fac o vizită? Știam că nu îi place să fie luată prin surprindere și, oricum, nici eu n-aș fi riscat la vârsta ei cu vreo vizită surpriză, de aceea mi-am anunțat intențiile: Mătușă, poimâne vin…
-
Aniversarea unei bunici cosmopolite
Pentru că lucrez acasă, aproape toți prietenii mei au falsa impresie că am foarte mult timp liber la dispoziție. De aceea, nu ezită să îmi delege tot felul de sarcini de-ale lor, unele rezonabile, altele de-a dreptul stupide. Uneori îi refuz, alteori accept. Cel mai adesea îi refuz pe cei care, după ce mă roagă, chipurile, frumos, să îi salvez și mă asigură că numai eu o pot face, mi-o trântesc: Oricum, tu nu ai așa multe de făcut ca noi, cei care ne ducem la birou. Ești o norocoasă că ai atâta timp, păcat doar că nu știi să îl gestionezi adecvat. Nu demult am primit un telefon de…
-
Ținuta te ridică, ținuta te coboară
Este foarte interesant cum o ținută îți poate salva ziua sau ți-o poate distruge. Există ținute care îți pot ridica moralul și readuce buna dispoziție sau dimpotrivă, îți pot strica tot cheful. Cum este posibil? Păi, este. Mă iau ca exemplu pe mine. Să zicem că mă trezesc dimineața devreme, deloc optimistă la gândul că mă așteaptă o zi în care sunt nevoită să fac tocmai lucrurile care îmi displac profund, cum ar fi să depun niște formulare la Primărie. Deja văd cu ochii minții cum urmează să stau la coadă pentru câteva ore. Sunt mofluză, apatică, mă încearcă toate trăirile negative, iar alegerea unei ținute devine o misiune aproape…
-
Un vis ca un SF
Nu știu cum și de ce, dar, undeva pe la vârsta de 12-13 ani, îmi doream să mă răpească extratereștrii. În fiecare seară adormeam cu dorința și mai ales cu nădejdea că o navetă spațială va apărea la fereastra dormitorului meu de la etajul șapte, iar eu mă voi ridica din pat și mă voi duce spre ea fără dubii și fără vreun echivoc că viața mea va deveni din acel moment uluitoare. Urmarea acestor scurte închipuri înainte de culcare a fost aceea că în visele mele nocturne au apărut elemente noi: Apocalipsa, planete îndepărtate care deveniseră vizibil uriașe prin apropierea de Pământ, meteoriți care cădeau din cer, întunericul care…
-
Mens sana in corpore sano
Nu știu alții cum au crescut, dar eu am crescut cu trei mese pe zi și niște gustări insinuate printre ele. Obligatoriu măcar un măr pe zi. Obligatoriu masa principală cu mâncare gătită: felul întâi, doi și desert doar duminica, pentru că atunci avea mama timp de el. Și alergam într-o disperare: ba după colegii lui frate-meu pentru că nu știu ce aveau de împărțit și eu, ca o soră mai mare, îi luam apărarea, ba pentru că jucam leapșa, ba pentru că eram la ora de sport. Până și prin casă alergam să mă ascund repede-repede în vreun cotlon ca să îi sperii pe ai mei. Cred că stăteam…
-
Ce povești am ales să citesc în preajma Crăciunului ce va veni
Decembrie este una din lunile mele preferate. Și nu pentru că începe vâltoarea cumpărăturilor și a Sărbătorilor, ci pentru că este luna care îmi oferă un extraordinar cadou: posibilitatea de a mă retrage în confortul locuinței mele fără să simt vreo vinovăție că nu fac nimic. Mi-am setat de mulți ani mentalul că decembrie este luna în care îmi permit a sta în casă zile la rând, chiar săptămâni, savurând cu o plăcere aproape hedonistă această perioadă, care, din păcate, trece mult prea repede. Mi-am luat libertatea ca în așa-numita lună a cadourilor să nu merg la cumpărături deloc, nici pentru cadouri dedicate celor dragi, nici pentru a umple cărucioare…
-
Jeanșii magici
De-a lungul timpului, am purtat toate modelele de jeanși: drepți, bufanți, evazați, conici, skinny, cu talie înaltă, cu talie joasă, scurți, până la genunchi, cu vedere la glezne sau lungi de măturam asfaltul cu manșetele care de cele mai multe ori aveau niște franjuri kilometrici. Nu mai pun la socoteală modelele de salopetă și fuste sau de cămăși din denim. Oricare ar fi fost modelul, îl purtam până la uzură totală. Prietenii îmi spuneau, mai în glumă, mai în serios: Ar cam trebui să arunci blugii ăștia, că arată ca vai de ei. Nu mă înduram să îi arunc, oricât de ferfeniță erau și îi purtam prin casă sau la…
-
Party Snap – un must have
Fac parte dintr-un grup de cinci prietene ușor trecute de treizeci de ani, ca să mă exprim delicat, cam necăsătorite, însă în relații stabile de cel puțin cinci ani fiecare dintre noi. Eram convinse că relațiile noastre sentimentale nu se vor transforma în căsătorii prea curând. Nu că nu ne-am fi dorit, dar un fel de teamă de eșec ne ținea pe loc. Prea erau multe divorțuri în jurul nostru. Ori de câte ori ne întâlneam, încercam să ne convingem una pe alta cât suntem de norocoase că avem relații de care suntem mulțumite și că de ce să le stricăm punându-ne semnătura pe vreun act oficial. Aveam de construit…
-
Un plan realizabil
Îmi plac la nebunie casele aerate, cu linii moderne, specifice designului contemporan de care nu mă satur vreodată să le privesc atunci când am șansa să le întâlnesc în drumurile mele prin oraș sau în afara lui. Mi se pare mie sau ele chiar sunt o raritate în peisajul urban românesc? Cel mai adesea văd o mulțime de cartiere rezidențiale, cu șiruri de case anoste, în oglindă, atât de înghesuite unele în altele, încât senzația de spațiu este înlocuită de cea de claustrofobie. Dar, mă rog, mii de propietari sunt mulțumiți de astfel de locuințe, astfel că opțiunile și gusturile nu se discută. Am doi prieteni, soț și soție, care…
-
Cum (aproape) am ajuns navigatoare auto
M-am visat la volan. Eu, care n-am condus niciodată și nu mi-am exprimat dorința de a face așa ceva nici măcar în glumă. Conduceam spre Pipera, unde mă angajasem la o corporație. Veneam de la trei sute de kilometri ca să lucrez la cea mai tare firmă dintre toate. În mașina mea deja depășită (se pare că în vis aveam mașină și carnet de vreo zece ani), fără un sistem de navigație modern. Când eram pe la jumătatea drumului, observ un nene la autostop. Se făcea că în vis legea permitea să iei autostopiști și că eu eram foarte curajoasă și mai ales aveam încredere în oameni. Și am oprit.…
