Uneori atitudinea mai vine și din ținute

În copilărie și adolescență am fost foarte norocoasă să am în dulap haine deosebite, însă am fost mai puțin norocoasă când s-a pus probleama purtării lor, pentru că pur și simplu nu erau la modă. A, nu că erau demodate, tocmai, că erau la prea mare modă, dar nu pe la noi, ci în greu accesibilul Occident. Așa că am ales varianta cea mai la îndemână: le-am ținut în dulap. Teama de a ieși din rând, de a fi „mai cu moț”, a fost mai puternică decât curajul asumării la acea vârstă.

Am în minte mai multe momente în care mi-a fost realmente jenă să port haine pe care nu le vedeam la cei de-o seamă cu mine. Îmi amintesc perfect că, prin clasele primare, mama mă îmbrăca toamna cu o pelerină roșie, de catifea, căptușită cu o blăniță portocalie. Mi se părea că arăt ca Scufița Roșie, doar că eram o Scufiță nu din povești, ci dintr-un regim comunist în care copiii nu purtau pelerine de niciun fel. Privind retrospectiv, pelerina chiar era deosebită și potrivită unei fetițe de 6 ani. Pe atunci nu avea cum să mă încălzească asta, pentru că aveam de-a face cu comentariile deloc binevoitoare  ale celorlalți la adresa… stilului meu vestimentar.

Un alt moment s-a petrecut prin liceu. Una dintre mătușile mele își cumpărase din Ungaria niște pantofi din piele întoarsă pe care mi i-a făcut mie cadou, până la urmă, pentru că pe ea o strângeau. Erau niște balerini negri, cu un toc ortopedic de vreo trei centimetri îmbrăcat și el în piele întoarsă. Nu doar că toți ochii colegelor erau ațintiți asupra pantofilor mei, ca mai apoi să urce cu privirea și să analizeze cine era purtătoarea lor, dar mi se întâmpla să fiu oprită pe stradă și întrebată de unde i-am cupărat, lucru care mi se părea extrem de bizar.

Dacă mie mi-a lipsit încrederea în mine să mă îmbrac altfel decât restul, mama și mătușile mele nu aveau nicio problemă și nu se sfiau să se îmbrace cu ceea ce le plăcea și considerau că le vine bine: fix cu haine din odiosul capitalism. Sigur, erau la modă pantalonii evazați, însă mătușile mele purtau Lee Cooper și Levis într-o epocă în care acestea erau niște branduri de-a dreptul prohibite. Am o fotografie cu una dintre surorile mamei în care poartă niște jeanși evazați și niște saboți cu talpă de lemn, cu toc de zece centimetri, care îi făceau niște picioare interminabile. Însă mai mult decât stilul vestimentar, atitudinea era aceea care conta. De exemplu, mama își purta hainele cu o grație cum rar mi-a fost să întâlnesc. Ce-i drept, o ajutau silueta, înălțimea și postura. Iar surorile ei afișau o dezinvoltură și o naturalețe care le făceau să pară că se născuseră în acele haine.

De-a lungul timpului, am trecut prin diverse stiluri și am experimentat diverse atitudini: am început în adolescență, culmea, cu stilul elegant, îmbrăcând doar fuste și rochii (rar de tot purtam pantaloni), care mă făceau să mă simt o romantică incurabilă. Pe la douăzeci de ani mă aflam mai în zona military, cu pantaloni cu multe buzunare exterioare, geci de piele, șapcă și bocanci. Îmbrăcată așa mă simțeam și comod și suficient de sexy. Au urmat alte etape în care mixam stilurile pentru a obține un efect contrastant: la ceva nou adăugam un detaliu așa-zis vintage, purtam cizme country la o rochie elegantă.

Încă mai am acest obicei sau mai degrabă reflex, de a combina ținutele. Asta și pentru că am depășit de multă vreme jena de a ieși din rând, și dacă stau bine să mă gândesc, acum cu greu mai poate ieși cineva din rând din punct de vedere vestimentar. Și totuși, nu e imposibil. Pentru că uitându-mă pe answear.ro, am văzut niște ținute care pot face pe oricine să arate mai deosebit decât restul Este suficient să cumperi un întreg set vestimentar sau doar un articol din acel set care poate fi combinat cu alte articole vestimentare din alte seturi. Mi-a atras atenția Vila – Trenci Amal. Pornind de la linia lui elegantă, acesta merge purtat peste orice ținută compusă fie dintr-o pereche de jeanși Fayza din brandul Diesel sau de o salopetă Diesel, fie dintr-o fustă Missguided sau dintr-o pereche Pepe Jeans – Jeansi Moffit. Excepțional mi se pare faptul că poți construi aceste ținute făcându-le să fie perfect compatibile între ele, fără a fi în vreun fel anoste. Dimpotrivă, devin urbane, nonconformiste, șic, moderne. Ca să nu mai vorbim că merge orice tip de pantofi: de la cei sport de Reebok sau Adidas, până la pantofi mai glossy cum ar fi Gino Rossi, care sunt în varianta cu toc sau fără toc.

Oricât de lipsit de inspirație ar fi cineva, odată intrat pe answear ro, ținutele se vor construi ca de la sine. Fără niciun efort. Nici măcar de atitudine nu e nevoie înainte, dacă nu o ai pe deplin. Vine și ea odată cu ținuta aleasă.

Articol scris pentru SuperBlog 2016.