-
Jeanșii magici
De-a lungul timpului, am purtat toate modelele de jeanși: drepți, bufanți, evazați, conici, skinny, cu talie înaltă, cu talie joasă, scurți, până la genunchi, cu vedere la glezne sau lungi de măturam asfaltul cu manșetele care de cele mai multe ori aveau niște franjuri kilometrici. Nu mai pun la socoteală modelele de salopetă și fuste sau de cămăși din denim. Oricare ar fi fost modelul, îl purtam până la uzură totală. Prietenii îmi spuneau, mai în glumă, mai în serios: Ar cam trebui să arunci blugii ăștia, că arată ca vai de ei. Nu mă înduram să îi arunc, oricât de ferfeniță erau și îi purtam prin casă sau la…
-
Party Snap – un must have
Fac parte dintr-un grup de cinci prietene ușor trecute de treizeci de ani, ca să mă exprim delicat, cam necăsătorite, însă în relații stabile de cel puțin cinci ani fiecare dintre noi. Eram convinse că relațiile noastre sentimentale nu se vor transforma în căsătorii prea curând. Nu că nu ne-am fi dorit, dar un fel de teamă de eșec ne ținea pe loc. Prea erau multe divorțuri în jurul nostru. Ori de câte ori ne întâlneam, încercam să ne convingem una pe alta cât suntem de norocoase că avem relații de care suntem mulțumite și că de ce să le stricăm punându-ne semnătura pe vreun act oficial. Aveam de construit…
-
Un plan realizabil
Îmi plac la nebunie casele aerate, cu linii moderne, specifice designului contemporan de care nu mă satur vreodată să le privesc atunci când am șansa să le întâlnesc în drumurile mele prin oraș sau în afara lui. Mi se pare mie sau ele chiar sunt o raritate în peisajul urban românesc? Cel mai adesea văd o mulțime de cartiere rezidențiale, cu șiruri de case anoste, în oglindă, atât de înghesuite unele în altele, încât senzația de spațiu este înlocuită de cea de claustrofobie. Dar, mă rog, mii de propietari sunt mulțumiți de astfel de locuințe, astfel că opțiunile și gusturile nu se discută. Am doi prieteni, soț și soție, care…
-
Cum (aproape) am ajuns navigatoare auto
M-am visat la volan. Eu, care n-am condus niciodată și nu mi-am exprimat dorința de a face așa ceva nici măcar în glumă. Conduceam spre Pipera, unde mă angajasem la o corporație. Veneam de la trei sute de kilometri ca să lucrez la cea mai tare firmă dintre toate. În mașina mea deja depășită (se pare că în vis aveam mașină și carnet de vreo zece ani), fără un sistem de navigație modern. Când eram pe la jumătatea drumului, observ un nene la autostop. Se făcea că în vis legea permitea să iei autostopiști și că eu eram foarte curajoasă și mai ales aveam încredere în oameni. Și am oprit.…
-
Dintele, dovleacul și zâna cea bună
Recent, în miez de noapte, am primit un mesaj de la cea mai bună prietenă a mea: S-a întâmplat o tragedie! Și, pentru că trecuseră deja câteva minute și nu mai venea continuarea, i-am trimis la rându-mi mesajul cu întrebarea: Ce s-a întâmplat? Au urmat alte minute de așteptare. Nimic. Am luat telefonul și am trimis mai multe semne de întrebare: ??? Adică, în traducere liberă: Spui odată ce s-a întâmplat că mă exasperezi! A catadicsit să îmi răspundă: Mi s-a rupt un dinte. Te doare? Nu. Dar se vede oribil. Din punctul meu de vedere, nu era chiar o tragedie. Sigur, nu este cel mai plăcut lucru din lume să…
-
Sus în deal e o casă…
Sunt unul dintre miile de copii ai României care au crescut cu cheia de gât, printre betoane, dar care își petreceau vacanța mare la țară, la bunici. Cât despre acele vacanțe în care evadam de la oraș cu mare nerăbdare și care treceau atât de repede (vorba cântecului: Ce mică-i vacanța mare!), îmi amintesc și acum cu nostalgie. Fiecare zi era nouă, deloc asemănătoare cu cea anterioară, trăiam într-o continuă aventură în care orice era posibil. Oh, Doamne, și ce libertate aveam… Libertatea de a alerga unde vedeam cu ochii în spațiile largi, de a ne urca în copaci și de a mânca din fructele lor dulci și zemoase, de…
-
Dragoste la prima vedere
S-a întâmplat acum un an, dar parcă nu un an a trecut, ci doar o clipă. Așa se întâmplă când iubești și când ești iubit: timpul se comprimă, devine subiectiv și aproape neîncăpător pentru o iubire mare și adevărată. Înainte să începem cu începutul, politicos ar fi să ne prezentăm: suntem o pereche de pantofi sport bărbătești Converse, mai exact teniși Chuck Taylor All Star. Iar în ziua în care a început totul, am simțit o vibrație anume și că ziua aceea avea să fie diferită de oricare alta din viața noastră. Până atunci, rutina noastră fusese neschimbată – nu făceam altceva decât să așteptăm să fim aleși și mai vorbeam…
-
Sărbători… conectate
Anul trecut, în pragul sărbătorilor de iarnă, iubitului meu i s-a năzărit să-mi facă un cadou care să ne țină mai la gura sobei, așa: un abonament Netflix, despre care ne povesteau toți prietenii de câțiva ani deja, și un smart TV. Urma să vedem cele mai noi și mai populare seriale, filme din toate timpurile, numere de stand up comedy (preferatele mele) și alte producții video care au pus stăpânire pe viața socială a abonaților la serviciile de streaming online. Mai precis, au desființat-o. „Binge watching îi zice, iubito! Deja am o listă lungă de seriale pe care le vom urmări doar cu pauze scurte pentru mâncat și… dormit.”…
-
Like a star
Penultima mea descindere în capitală s-a petrecut acum cinci ani. Când am aflat că firma la care lucram pe atunci organizează un eveniment și că acesta avea să se țină la București, mi-am zis: Wow, merg la București! Nu că nu mi-ar fi plăcut destul de mult în orașul în care trăiam și munceam, dar, în mintea mea, Bucureștiul rămânea București. M-am pregătit pentru acea plecare de parcă urma să plec nu din oraș, ci într-o altă dimensiune. Am răscolit dulapul cu haine și dintr-o dată nimic nu îmi mai venea, nimic nu mai era suficient de bun, toate ținutele mele mi se păreau… ce să mai, old fashion. Și…
-
Din jurnalul unei ștampile autotușante
Azi a fost, ca de obicei, o zi foarte plină. Sincer, ar trebui să mă simt epuizată, dar cumva nu sunt, poate și pentru că rezerva mea de tuș îmi dă de fiecare dată un plus de energie. Cu o noapte înainte, am căzut într-un somn profund, fără vise, pe biroul cu suprafață de piele. Prezența celorlalte obiecte din preajmă nu mi-a tulburat deloc somnul. Am auzit, înainte să adorm, cum foile de hârtie care se odihneau lângă mine suspinau ca într-un foșnet când vântul intră pe geamul deschis, am mai văzut o umbră care m-a înfiorat puțin și nici acum nu îmi dau prea bine seama ce era, dar…
